Jocul în educația copiilor

• Daniela Burtan ^[1]
  1. [1] Universitatea Spiru Haret (București, România)
• Localización: Diversità nella società della conoscenza: (Istruzione, istruzione leadership, studi interdisciplinari, lingua, letteratura), 2016, ISBN 978-88-97908-29-6, págs. 102-107
• Idioma: rumano
• Texto completo no disponible (Saber más ...)
• Resumen

  • Bazele unei bune educaţii la copii se fixează încă de la o vârstă feragedă. Aceasta poate avea loc prin diverse activităţi, primordială fiind jocul. Prin joc copiii işi fixează atât noţiunile cunoscute cât şi pe cele noi, cu plăcere şi cu o dorinţă mai mare de a cunoaşte ceva nou.

    Familia reprezintă prima verigă a sistemului educativ, ea oferă copilului primele deprinderi, primele cunoştiinţe, dar şi primele modele comportamentale. Ea are responsabilităţi clare şi precise. Astfel, încă din stadiul de bebeluş, părinţii sunt primii educatori care încep instruirea. Această instruire trebuie făcută cu multă dragoste, blândeţe şi veselie. Cu cât copilul este mai fraged cu atât el este mai maleabil, iar instruirea se realizează mai uşor, pe măsură ce el creşte, aceasta se realizează mai greu.

    Pe lângă părinţi, educatorii, şcoala şi societatea au un rol deosebit în dezvoltarea educaţiei copilului.

    Interesul copilului în a asimila ceva nou, devine mai accentuat atunci când activitatea se desfăşoară prin joc. Absorbiţi cu totul de joc, copii pierd noţiunea timpului. Jocul este o activitate umană conştientă, dominantă în copilărie, care activează la copii funcţii mintale şi motrice. Jean Piaget consideră că jocul este o modalitate de adaptare, adică asimilare şi acomodare.

    Datorită naturaleţei cu care copilul învaţă prin joc, el devine forma cea mai eficientă de învăţare integrală, astfel prin joc copilul este stimulat din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale.

    Jocul este fundamental pentru comunicare, indiferent de vârstă. El eliberează stresul, stimulează creativitatea, iar pentru copii este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de explorare a relaţiilor şi de mărturisire a dorinţelor. Astfel, tot mai mulţi consilieri din şcoli şi terapeuţi includ în practicile lor terapia prin joc.

    In instituţiile de învăţământ, jocul este folosit ca mijloc de instruire şi educare, de unde şi denumirea de joc didactic pe care acesta o primeşte în literatura pedagogică de specialitate.